Scena.ro a implinit 20 de numere!

În urmă cu patru ani, când pregăteam primul număr al revistei Scena.ro, nu puțini au fost aceia care ne spuneau că e un mare risc să scoți o revistă nouă în vremuri de criză. Asta nu ne-a făcut să ezităm nici o clipă, fiindcă Scena.ro scrie despre acea parte a lumii noastre care nu poate exista fără asumare de riscuri – lumea artistică. În timp, am lărgit sfera de interes a revistei de la teatru înspre dans, performance, instalații, noul circ, operă, ocazional chiar film, încercând la fiecare apariție să facem o selecție atentă dintr-un peisaj ale cărui puncte fierbinți pot fi la București, Berlin, Paris, Londra sau New York. De-a lungul a patru ani, în Scena.ro au scris peste 20 de critici din țară și din străinătate – de la Hans -Thies Lehmann, Richard Schechner, George Banu și Bonnie Marranca până la cei mai importanţi critici români, cărora li se alătură începând cu acest număr profesorul Marian Popescu. În paginile Scena.ro au scris pe larg despre preocupările lor practicieni ai scenei – de la Thomas Ostermeier până la Radu Afrim, Vlad Massaci, Gianina Cărbunariu sau, în numărul 20, Alexandru Berceanu. Tot aici au apărut zeci de interviuri cu personalități ale scenei mondiale – începând cu Peter Greenaway, Andry Zholdak sau Andrei Șerban și până la Romeo Castellucci și Boris Charmatz pe care îi puteți citi în numărul 20. De-a lungul a patru ani Scena.ro a publicat zeci de articole despre cele mai importante evenimente din lumea spectacolului, scenele unde se nasc noile tendințe și se lansează noile voci – de la Festivalurile de la Avignon, Edinburgh și LIFT – Londra și până la ImpulsTanz Viena sau întâlnirile Premiile Europa pentru Teatru. Astăzi, 20 de numere mai târziu, Scena.ro își continuă în plină criză demersul de punere în legătură, prin mijloace jurnalistice și teoretice, a scenei românești cu scena lumii, încercând să reducă distanțele, să activeze curiozitatea și să ofere atât o documentare a fiecărei stagiuni, cât și, mai ales, o structură de reflecție atât de necesară practicii artistice. Dincolo de echipa de colaboratori constanți ai revistei: Alina Nelega, Mihaela Michailov, Iulia Popovici, Mirella Nedelcu Patureau, Saviana Stănescu, Visky Andras, Anca Ioniţă, Ilinca Tamara Todoruţ, Ionuț Sociu, Anca Rotescu și de numeroșii colaboratori ocazionali, apariția Scena.ro este posibilă de patru ani grație unei mici echipe executive - Cristina Modreanu (redactor-șef), Ciprian Marinescu (secretar de redacție), Florentina Bratfanof (coordonator PR și distribuție). Din 2011, Scena.ro este editată de Asociația Română pentru Promovarea Artelor Spectacolului – ARPAS, membru al Coaliției Sectorului Cultural Indendent. Mulțumirile noastre se îndreaptă către toți aceia care au făcut posibilă apariția revistei de-a lungul acestor patru ani: în primul rând către abonații noștri, apoi către teatrele care au înțeles cât de importantă este promovarea evenimentelor lor într-o revistă de specialitate, și nu în ultimul rând către instituțiile care oferă sub diverse forme grant-uri pentru publicații: UNITER, Institutul Polonez din București, Ambasada Regală a Norvegiei, British Council, ARCUB- centrul de proiecte cultural al orașului București, CNDB - Centrul Național al Dansului, AFCN – Administrația Fondului Cultural Național. Deasemenea, mulțumim partenerilor noștri media din toţi aceşti ani: Radio France International, Radio România Cultural, www.sapteseri.ro, www.port.ro, www.liternet.ro, www.artactmagazine.ro. Scena.ro vă urează La mulți ani!!!

1700 de kilometri – între două Gale

De la St. Petersburg la București sunt 1700 de kilometri. Cam tot atât de mare este și distanța dintre teatrul ”lor” și teatrul ”nostru”. Observația devine și mai limpede când treci de la o Gală de premiere la alta în numai 24 de ore: duminică seara, la St. Petersburgh, în sala Teatrului Alexandrinsky, s-au acordat Premiile Europa pentru Teatru, cele mai prestigioase distincții teatrale europene, găzduite în fiecare an de alt oraș european. Luni seara, la București, într-un studio al Televiziunii Române s-au acordat Premiile Uniunii Teatrale din România. 1700 de kilometri distanță între ele.
La St. Petersburg, spectacolul Galei a fost regizat de Andrey Moguchy, unul dintre artiștii distinși anul acesta cu Premiul Noi Realități Teatrale. A rezultat un spectacol grandios, a cărui grandoare era însă permanent subminată intenționat chiar de către regizor, prin introducerea unor elemente informale, ironice, parodice, care creau o atmosferă contemporană, în ciuda ”firului narativ” al spectacolului, legat în mod evident de marea tradiție teatrală rusească. Introducerea cântată, cu cor, cu soprană răsărită pe o trapă dinăuntrul scenei și balerine micuțe, avea la bază un poem trist despre Rusia, prezentatorii erau un bătrân actor îmbrăcat regulamentar în costum și o tânără actriță în blugi semisfâșiați – care s-au și prezentat ca fiind reprezentanți ai trecutului, respectiv ai prezentului european. Regizorul a folosit în mod inteligent locul de desfășurare, un spațiu esențial în patrimoniul cultural rusesc, cel mai vechi teatru din Rusia (înființat în 1756 de Împărăteasa Elisabeta) prin care au trecut de-a lungul vremii toți marii scriitori ruși – de la Turgheniev și Dostoievski la Cehov, Gogol, Pușkin, Meyerhold și mulți alții. Moguchy a plasat fiecare premiant pe locurile cunoscute ca fiind preferate de câte una dintre personalitățile culturale menționate mai sus și a pus reflectoarele să-i descopere pe rând, în timp ce dramaturgul teatrului făcea pe scenă o mică introducere menită să lege trecutul de prezent.

cititi tot articolul pe www.artactmagazine.ro
foto Rossetti@Phocus