Am fost certata ca n-am mai scris nimic pe blog. Mea culpa. recunosc, inca ma resimt dupa Festivalul National de Teatru. stiu ca au trecut ceva zile de cand s-a incheiat, dar financiar el nu si-a inchis "conturile", ceea ce creeaza intotdeauna o presiune uriasa asupra echipei. Chestii de culise. De fapt, nici nu e interesant pentru spectatori, dar consuma timp, energii si in general blocheaza orice initiativa noua.
Altfel, sindromul post FNT a fost partial diminuat de cronicile bune despre editia 2008. Recomand grupajul din Observator cultural (http://www.observat orcultural. ro/FNT-la- majorat*articleID_20765-articles _details. html)- cu articole scrise din unghiuri diferite dar completandu-se excelent - dar si articolele Magdalenei Boiangiu din Adevarul literar si artistic si ale Mihaelei Mihailov din Suplimentul cultural.
Daca imi pare rau de ceva este ca n-am putut eu insami sa scriu despre unele dintre spectacole sau sa fac interviuri cu unii dintre invitati, asa cum faceam in anii trecuti. Asta mi-a lipsit. De vorbit cu ei am vorbit, desigur, iar de la conferinte n-am lipsit in nici o zi, dar cred ca ce mi-a lipsit a fost sa impart asta cu cineva, asa cum faci cand scrii despre experientele cu pricina. Sa comunici cuiva ce ai descoperit nou, sau ce persoana interesanta ai cunoscut. Si au fost cateva chiar foarte interesante anul acesta, asa imi place sa cred. (poate revin cu ceva note chiar aici, pe blog, despre unii dintre ei).
Dar, fara accente de regret. Cel putin nu aici. Sindromul post FNT e pe cale de vindecare si noile idei, noile proiecte se contureaza deja. In ciuda crizei financiare, in ciuda nesigurantei politice, in ciuda a tot. Tom Waits are un volum de interviuri al carui titlu mi-a ramas in minte - Innocent when you dream.
Si daca tot vorbim de vise, cel mai frumos dintre ele ar fi sa putem continua revista Scena.ro lansata in FNT. Cautam sponsori, facem aplicatii, si visam in sedintzele de sumar. Mi-a intrat in cap ca oamenii ar vrea sa citeasca o revista frumoasa, consistenta, in care sa gaseasca interviuri cu adevaratele vedete, de la care pot invata ceva, ca ar vrea sa afle despre ce feluri de teatru se mai fac in lumea asta, despre locurile in care ar putea merge la aceste festivaluri, despre marii creatori ai momentului si despre unde ne aflam noi, romanii, in acest peisaj. Sper sa nu ma insel. Daca aveti idei, le astept cu interes.
