A apărut Scena.ro nr.4!

Atacul de la 9/11 văzut ca performance, Dosarul ”Teatrul polonez în Anul Grotowski” și interviurile cu Anamaria Marinca și Tompa Gabor – sunt numai câteva dintre subiectele din numărul 4 al revistei de artele spectacolului Scena.ro care va fi lansat miercuri, 23 septembrie, ora 18.00 la Cărturești –Verona. Vor vorbi la lansare Jaroslaw Godun, directorul Institutului Polonez din București, regizorul Vlad Massaci și subsemnata:)

Numărul 4 al revistei de artele spectacolului Scena. ro strânge în Dosarul „Teatrul polonez în Anul Grotowski” mai multe intervenţii care explică cum este aplicat spiritul polonez în creaţia pentru scenă şi care sunt rezultatele curajului asumării riscurilor estetice şi al implicării fără ezitări a oamenilor de teatru, de cultură în general, în modelarea societăţii. Articole despre marele trecut teatral polonez și despre cele mai puternice voci din prezentul acestuia vin de la George Banu, Dariusz Kosinski (specialist în Grotowski, autor al volumului recent apărut Grotowski. Ghid), Mirella Patureau, Anca Măniuţiu, Cristina Modreanu, Iulia Popovici, Ionuţ Sociu, Iulia David, Vlad Massaci, Jaroslaw Godun.
Revista Scena.ro a ales nu întâmplător să vorbească acum despre valorile teatrului polonez, ci pentru că întreaga Europă culturală celebrează în 2009 Anul Grotowski. Dosarul a apărut cu sprijinul Institutului Polonez din București.
Celebrul regizor american Richard Schechner, teoreticianul performance-ului, este autorul unui eseu mai mult decât incitant: 9/11 – artă de avangardă? Schechner argumentează de ce vede un exemplu de performance în atacul terorist asupra turnurilor gemene din New York, cunoscut de întreaga lume cu numele de cod 9/11. Richard Schechner va fi prezent la Bucureşti pentru ediţia 2009 a Festivalului Național de Teatru, ocazie cu care va susţine trei zile de conferinţe şi va participa la lansarea volumului „Introducere în teoria performance-ului”, din care face parte și acest eseu.
Din sumarul acestui număr mai fac parte interviurile cu Anamaria Marinca (luat chiar în timpul seriei de spectacole cu „Psihoză 4.48” de Sarah Kane, prezentată de actriţă la teatrul Young Vic din Londra în iulie) și cu Tompa Gabor, reportajul despre prezenţa răsunătoare a spectacolului „Faust” în regia lui Silviu Purcărete, la Festivalul de la Edinburgh, în luna august, precum și un eseu despre ediția 2009 a Festivalului de la Avignon – ”Incursiuni în teatrul secolului 21”.
Cu un ochi spre stagiunea 2009-2010, care debutează în aceste zile, Scena.ro oferă informaţii în avanpremieră despre viitoarele producţii ale teatrelor româneşti. Nu e de ratat nici originalul ”Profil” construit de Ciprian Marinescu prin punerea faţă în faţă a doi „patroni de teatru”, care explică cum funcționează mecanismele teatrului independent în România.
Revista de artele spectacolului Scena.ro apare cu sprijinul UNITER- Uniunea Teatrală din România. Parteneri Media: Șapte seri, Radio România Cultural, Liternet.ro, artactmagazine.ro, metropotam.ro, port.ro.
Distribuită în rețeaua Cărturești, în teatre și on-line la www.fnt.ro, www.dol.ro

La ţară la Caragiale

Fosta comună Haimanale, locul în care s-a născut dramaturgul Ion Luca Caragiale, poartă acum numele „marelui om”, dar asta e singura sa legătură cu teatrul. proiectul "I am special" a mai schimbat cate ceva.

Pe vremuri, funcţiona şi aici, ca în orice comună care se respecta în regimul comunist, un Cămin Cultural. Activitatea de bază era discoteca, serile se mai proiecta câte un film, iar o „formaţie de muzică” făcea repetiţiile în incintă. Acum, pe uşa Căminului Cultural atârnă lacătul. Într-una dintre camerele acestuia se află Biblioteca, însă de câteva luni nu mai are cine să împrumute cărţile, fiindcă ultima bibliotecară a găsit un serviciu mai bun, iar salariul pe care îl oferă consiliul comunal nu motivează pe nimeni.
Totuşi, în ultimele zile de vară, ceva s-a întâmplat şi a adus puţină animaţie în acest loc pe care oamenii ajunseseră să-l ocolească. Curtea mare din faţa Căminului Cultural, unde a crescut iarba înaltă, nederanjată de nimeni, a devenit un loc de parcare ad-hoc, iar lacătul de pe uşă a dispărut. Am ajuns în comuna I.L.Caragiale, la 25 de km de Ploieşti, ca să văd spectacolul „I am special- Sunt special” din cadrul Turneului la ţară organizat de un grup de tineri actori şi regizori. Ideea proiectului, organizat cu sprijinul AFCN şi al Universităţii de Teatru şi Film din Bucureşti, era să se joace acelaşi spectacol în cămine culturale din mai multe sate din ţară, pentru a reanima din interior activitatea lor. Ideea tinerilor organizatori era să-i ajute pe oamenii din respectivele comune să-şi amintescă de Căminul Cultural şi să încerce să-l redea vieţii comunităţii. Un drum lung care a început greu.
Ca spectator, am întâmpinat şi eu obstacole: în ciuda indicaţiilor, m-am rătăcit, iar când am întrebat un trecător, chiar în centrul comunei, lângă monumentul dedicat dramaturgului, unde e Căminul Cultural, omul a declarat senin că... nu există aşa ceva! La faţa locului, oamenii care veniseră – convinşi prin discuţii „om la om” că nu au de ce să se sperie – erau timizi şi crispaţi, de parcă ar fi urmat să asiste la o întâlnire cu extratereştrii. Copiii care se împungeau şi râdeau erau admonestaţi imediat, iar părinţii lor păreau că-şi cer scuze tot timpul.
Spectacolul „I am special” spune povestea unei femei de serviciu care a ajuns să îndeplinească şi rolul de profesor de engleză în şcoala de ţară la care era angajată, caz povestit şi de presă la data „descoperirii lui senzaţionale”. Prezentat atunci ca un caz nemaiauzit, prilej de critică severă la adresa Ministerului Educaţiei, care a pierdut de sub control sistemul, mai ales când vine vorba despre şcolile de la ţară, cazul este mai atent explicat în spectacol, astfel încât minţile oamenilor să fie deschise: nu e nimic greşit în a face două munci, chiar dacă atât de diferite, cu condiţia să le faci bine. Rezultatul e că le oferi copiilor şansa de a învăţa o limbă străină într-un colţ de lume unde nu vrea să vină nici un profesor calificat. Regizorul Bogdan Georgescu şi colegii lui Andreea Eșanu, Sever Bârzan, Monica Marinescu, Sînziana Nicola, Vlad Georgescu au jucat un spectacol viu, cu soluţii interactive, care să implice câte puţin şi publicul, atenuând distanţa dintre sală şi scenă, dar şi cu ideea foarte contemporană de a face trecerea de la o scenă la alta prin scurte intervenţii de rap cu accente sociale în versurile lui.
Reacţiile spectatorilor, dintre care mulţi nu fuseseră în viaţa lor la teatru, ar fi dat speranţe oricărui oficial preocupat de gradul de educaţie al cetăţenilor din mediul rural – cu condiţia să fi fost vreunul pe acolo! Consilierul cultural al Primăriei din comună a „luat cuvântul” la discuţia ce a urmat spectacolului ca să spună că tinerii actori „i-au deschis orizontul”, să-şi facă apoi autocritica fiindcă ţine clădirea Căminului închisă cu lacătul şi consumă bani de la buget numai „pentru întreţinerea clădirii” şi să promită că, cine va veni peste un an va vedea că „alta va fi situaţia”.
Excursia m-a adus brusc cu picioarele pe pământ, pregătindu-mă pentru începerea stagiunii. Cum spuneam în Gândul, trăim cu toţii acasă la Caragiale (http://www.gandul.info./opinii/acasa-la-caragiale-4870554).