In Scena.ro nr. 7: Regizorii cer altfel de critici!

comanda revista on-line pe www.fnt.ro

Revista de artele spectacolului Scena.ro începe anul cu o dezbatere esenţială ”Despre etica actului critic”, dezbatere la care participă regizorii Mihai Măniuţiu, Theodor - Cristian Popescu, Vlad Massaci, Alexandra Badea, ş.a. „Când aşa zisul critic e numai un spectator umoral, cu reflexe tribale, de gang, fluturând un steag sub care nu se află decât el singur şi, desigur, vântul care-i agită steagul – vântul neantului cultural -, cum ar mai putea fi vorba de dialog?”, lansează o întrebare publică Mihai Măniuţiu, într-una dintre intervenţiile incluse în grupajul alcătuit pentru Scena.ro de Theodor -Cristian Popescu.
George Banu revine în paginile Scena.ro cu două eseuri – ”Fotografia regăsită”, dedicat regizorului Otomar Krejca, plecat dintre noi la finele anului trecut, şi ”Noapte şi teatru”, o selecţie din notaţiile care au stat la baza serialului realizat împreună cu regizorul Dominic Dembinski pentru Televiziunea publică din România.
Eseul Mirunei Runcan din seria ”Teatrul românesc după 20 de ani” încearcă să răspundă la o altă întrebare formulată casual, dar care stă la baza funcţionării mecanismelor teatrale – ”Al cui e teatrul?”
Radu Alexandru Nica încearcă să rezume în interviul realizat de Ciprian Marinescu urmările ”aventurii” de a monta teatru după scenarii de film – cel mai recent spectacol al său fiind acela după ”Breaking the Waves” al lui Lars von Trier, la Teatrul Naţional ”Radu Stanca” din Sibiu.
Scena.ro nr. 7 mai conţine intervenţii ale lui Cristian Tudor Popescu – ”Curva şi porumbelul”, o cronică a filmelor ce reprezintă România la Berlinala 2010 - Iulia Popovici - ”Cine-a furat Ardealul?”, cronica unui spectacol semnat de Gianina Cărbunariu bazat pe o controversă româno-maghiară, Iulia David - ”Noul teatru politic”, un articol despre spectacolul ce reconstituie procesul cuplului Ceaușescu, Mirella Nedelcu-Patureau despre Patrice Chereau etc.
Pe coperta acestui număr iubitorii de film şi teatru îl vor regăsi pe Willem Dafoe într-un spectacol de succes semnat de Richard Foreman la Public Theater din New York – ”Savantul Idiot”. Willem Dafoe, fondator al Wooster Group, se întoarce pe scenă după mai mulţi ani în care şi-a dedicat energiile filmului, într-un moment în care teatrul şi filmul fac frecvent schimb de roluri.
Revista de artele spectacolului Scena.ro este editată cu sprijinul Uniter – Uniunea teatrală din România şi se distribuie prin reţeaua librăriilor Humanitas şi Cărtureşti din Bucureşti şi din ţară. Revista se găseşte la Ceainăria Bernschutz, în unele teatre din Bucureşti şi din ţară şi se poate comanda on-line pe www.fnt.ro.
Parteneri media ai revistei sunt: Şapte Seri, Radio România Cultural, www.liternet.ro, www.port.ro, www.artactmagazine.ro.Persoană de contact pentru abonamente şi distribuţie – Florentina Bratfanof (0722529446, scena.ro@gmail.com)

”Revizorul” de la Sala 2 sau Cu ce să deschizi o nouă sală?

Inaugurarea unei noi săli, în cazul de față o sală așteptată de multă vreme de Teatrul Național din Timișoara, este în sine un eveniment atât de spectaculos, încât deturnează o parte din atenția generală. Sau, mai bine zis, o transferă dinspre spectacol spre noua clădire, dinspre actori și concepția regizorală înspre concepția arhitectonică și, automat, înspre viitorul care se arată unul bogat, constând într-un lung șir de premiere dintre care spectacolul de deschidere nu este decât un prim pas. Ar mai fi și alte dezavantaje: să fii primul în orice întreprindere înseamnă să-ți asumi un risc suplimentar, să nu ai ”șansa” de a umbla pe căi bătute, ci pe aceea de a pune primul un pas acolo unde n-a mai călcat nimeni înaintea ta. Prea puțină glorie pentru atâta risc, s-ar zice.
La toate astea m-am gândit în timpul petrecut în noul foayer al Sălii 2, spațiul inaugurat pe 25 ianuarie de Teatrul Național din Timișoara. Spectacolul cu ”Revizorul” de Gogol în regia lui Petru Vutcărău tocmai se încheiase, iar în hol invitații ciocneau paharele cu șampanie și așteptau feliile de tort – un tort pe care scria, desigur, Sala 2 – dar nimeni nu vorbea despre spectacol. M-am întors o clipă în locul de joc rămas gol după ieșirea spectatorilor și l-am cercetat din nou, în liniște. Abia atunci cineva a venit și m-a întrebat direct dacă mi-a plăcut spectacolul. Întrebarea merită un răspuns mai larg decât am dat eu atunci.

citeste toata cronica pe www.artactmagazine.ro

Cladirile teatrelor in 2010

Aceasta nu e o cronica de spectacol. Este o cronica a constructiilor - in cel mai concret sens - din teatru. Constructii care au inceput sa apara abia acum, dupa 20 de ani de la Reovlutie, intr-un timp al crizei si al lipsei de bani, si nu atunci când peste tot in tara cresteau blocuri de apartamente, vile, supermagazine. Inca un paradox românesc. Dar mai bine mai târziu decât niciodata.

citeste articolul in Ziarul de duminica al Ziarului Financiar

”Sfârșit de partidă” á la Tocilescu - reziduurile colorate ale umanității

S-a spus că opera lui Beckett e cel mai greu de interpretat. Paradoxal, pe cât de puțin a vorbit dramaturgul despre ea, pe atât de multe versiuni de ”lectură în profunzime” au fost date de-a lungul timpului*. Poate că tocmai de aceea, cea mai bună ”interpretare” a unei piese de Beckett, cel mai sigur drum către semnificațiile ei este o nouă montare.
Iar calitatea cea mai evidentă a scrierilor lui pentru teatru este tocmai aceea că au o admirabilă flexibilitate, ce permite textului să se supună stilului regizoral, exprimându-l, fără a pierde din conținutul de idei depozitat în el. Așa se face că poți vedea un ”Sfârșit de partidă” calm și vag cinic, desfășurat într-o pace de sfârșit de lume, sub semnătura lui Tompa Gábor, sau unul cu atmosferă science fiction, ceva umor, dar și resemnare paralizantă, în cheia oferită de regizorul luxemburghez Charles Müller la Teatrul Național din Sibiu, dar și o interpretare nervoasă, ce exploatează resursele de revoltă ale personajelor, mai degrabă decât momentele lor de resemnare - și asta pentru că amprenta regizorală este de data aceasta a lui Alexandru Tocilescu, în montarea de la Teatrul Metropolis.

citeste toata cronica pe www.artactmagazine.ro