Vineri, 7 ianuarie 2011, sala rondă a CNDB. Mulți invitați, mulți spectatori. Vava Ștefănescu, Mihai Mihalcea, Florin Fieroriu, Gina Șerbănescu, Manuel Pelmuș, Miki Braniște, Dan Perjovschi, Ion Caramitru, plus moderatorii Iulia Popovici și Vlad Mixich - în prezidiu. Ministerul Culturii – Carmen Croitoru și Radu Enache – în sală, alături de mulți alții, dansatori, coregrafi, actori, critici etc.se discută despre viitorul CNDB prin prisma recentelor evenimente – Centrul trebuie să elibereze actualul sediu fiindcă la finele lui ianuarie încep lucrările de renovare a clădirii TNB.
Faza 1. Ion Caramitru reia istoricul demersurilor pentru renovarea clădirii TNB. A fost un drum lung, spinos și necesar. ”Cutremurele vin la ora de spectacol. Eu le-am prins pe toate în scenă”, subliniază Ion Caramitru. Nimeni nu e contra renovării clădirii. Dar de ce numai Centrul Dansului rămâne fără sediu și fără garanția reîntoarcerii în această clădire, unde publicul s-a obișnuit să-l găsească? Se citește printre rânduri că venirea dlui Caramitru la discuție are legătură directă cu faptul că Dan Perjovschi l-a anunțat în scris că retrage sigla TNB, al cărui design îi aparține. Nu există nici un contract care să-l împiedice, sigla a fost un dar pentru teatrul aflat sub conducerea lui Andrei Șerban. ”Împacă-mă cu Perjovschi”, îi spune Ion Caramitru lui Mihai Mihalcea.
Faza 2. Mihai Mihalcea și Vava Ștefănescu prezintă pe scurt demersurile pe care le-au făcut în ultimii doi ani, în perspectiva începerii lucrărilor la clădirea TNB. Le este arătat celor din sală un plan al unei clădiri separate care ar fi fost, la un moment dat o soluție discutată. Costurile – 27 milioane de lei (sau euro?) - nici nu mai contează cât, fiindcă oricum nu sunt bani în bugetul MCPN. Mihalcea anunță printre altele că a fost confirmat drept director interimar cu acte al CNDB până la organizarea concursului. Florin Fieroiu întreabă dacă bugetul CNDB se poate tripla în 2011 ca să se găsească o soluție prin închiriere de săli. ”Finanțările trebuie justificate prin proiecte”, se aude un comentariu profesionist dn sală. Alte voci din sală – Cosmin Manolescu, Andreea Căpitănescu – susțin că soluția cea mai realistă rămâne cedarea uneia dintre viitoarele săli ale „multiplexului cultural” care va fi actualul TNB către Centrul Dansului. Publicul a învățat drumul, Centrul are sediul desemnat prin HG la această adresă, iar dansul n-are de ce să lipsească din centrul Capitalei și dintr-un complex cultural. Alte voci susțin că asta l-ar lipsi de independență (?) sau că n-ar fi de bun simț să i se impună așa ceva directorului TNB, care are alte planuri cu cele 6 (șase!) viitoare săli. Totuși, reprezentanții ministerului Culturii, care finanțează atât TNB cât și CNDB și viitoarele construcții nu resping ideea, deși subliniază că nici nu pot promite nimic. Promit, totuși, că vor duce propunerea ”mai sus”.
Faza III. Concluzie. Dincolo de problema acută a sediului (care a intrat pe calea rezolvării, chiar în dimineața de 7 ianuarie directorii interimari au vizitat o viitoare sală de repetiții de la Sala Palatului), a reieșit din discuție că Centrul Dansului – dansul în general, are o problemă de legitimare. De ce e încă nevoie de legitimarea importanței acestui centru, a dansului contemporan în general, de justificarea importanței existenței unui sediu? Nimănui nu i-ar fi dat prin cap să scoată definitiv din spațiu Muzeul de Artă Contemporană, fiindcă s-ar fi supărat dl. Mihai Oroveanu. Dar ”ăștia mici” nu se supără, că sunt băieți buni. Și tineri – subliniază Perjovschi. Ei bine, ”ăștia mici” s-au supărat încă o dată, exact ca acum 5 ani, când au obligat statul să înființeze Centrul. Deși sunt exasperați că trebuie să o ia din nou de la început, sunt semne că nu se vor lăsa nici de data asta.
Cutremurele – atenție! – vin uneori și înaintea orei de spectacol.
desen de Dan Perjovschi pt CNDB
