Întoarcerea Cătălinei Buzoianu

Pentru cine se întreabă, Cătălina Buzoianu n-a fost, de fapt, plecată nicăieri. Numai că, timp de câţiva ani buni, prezenţa ei pe scenele româneşti a fost destul de rară, dar mai nou – mai exact din toamna trecută şi până acum, în martie – se poate vorbi despre o nouă, serioasă, „descindere” a unuia dintre cei mai creativi regizori români. La Comedie se joacă „Ioana şi focul” de Matei Vişniec, pentru care Dorina Chiriac tocmai a fost nominalizată la Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, la Teatrul Mic a intrat în repertoriu spectacolul cu piesa „Furtuna” de W. Shakespeare, iar la Naţionalul din Cluj a avut loc la început de martie premiera cu piesa „Când noi, morţii, reînviem” de Ibsen.
Revenirea Cătălinei Buzoianu a fost marcată ceva mai devreme, în stagiunea 2006-2007 la Teatrul Naţional din Timişoara, unde regizoarea a dramatizat „Nostalgia” lui Mircea Cărtărescu semnând spectacolul numit „Visul”, jucat cu succes atât în ţară cât şi în afara acesteia (turneul la Marsilia a adus multe aplauze trupei teatrului, aproape în întregime implicată în spectacol). Au urmat apoi noi invitaţii care au readus-o pe cunoscuta creatoare în prim-planul vieţii teatrale, unul dintre cei mai prezenţi regizori ai stagiunii în curs. De unde şi acest articol în două părţi.

cititi articolul in Ziarul de duminica/supliment al Ziarului financiar
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cronica-de-teatru-intoarcerea-catalinei-buzoianu-i-4057593/

„Lear” în viziunea lui Andrei Şerban: România sfâşiată – o societate a intrigilor, corupţiei şi trădării

Cea mai nouă producţie a Teatrului Bulandra se programează foarte rar, fiindcă are o distribuţie greu de reunit: actriţe din mai multe teatre bucureştene se întâlnesc cu personajele shakespeariene şi le dau, sub îndrumarea regizorului Andrei Şerban, un relief impresionant. Ceea ce mişcă cel mai mult este interpretarea actriţei Mariana Mihuţ, care construieşte un Rege Lear fără vârstă, trecând credibil de la orgoliul orb la înţelepciune şi iluminare tardivă, ieşind din viaţă după ce a înţeles câteva adevăruri esenţiale, ceea ce nu poate spune majoritatea oamenilor. Pe această interpretare se bazează bună parte din spectacol, însă nu poate fi lăsată deoparte lectura neaşteptată – curajoasă şi justificată – a regiei, care vede în ţara împărţită de Lear fiicelor sale chiar România, a cărei hartă e sfâşiată la propriu şi oferită fiecăreia dintre ele. Traducerea nouă folosită în spectacol, pentru care au lucrat Ioana Ieronim, Dana Dima şi regizorul însuşi, vorbeşte despre o lume în care „răul începe de la Palat”, o lume animată de „intrigi, corupţie şi trădare”, ţara în care „bastardul îl pune în ţeapă pe legitim”, şi în care tânăra prinţesă Cordelia este decăzută din drepturi pentru că reprezintă o generaţie care n-a învăţat „să ţină discursuri de dragoste pentru profit” şi nici nu practică „limbajul linguşelii”. Este memorabilă definiţia dată aici „esenţei autorităţii” în această lume coruptă în ultimul hal şi cu puţine şanse de salvare: „cât timp este la putere, şi-un câine este respectat”. Un ultim îndemn al supravieţuitorului tragediei, Edgar, este unica rază de lumină proiectată în viitor pentru această societate: „să spunem ce simţim, şi nu ce se cuvine”.
Producţia Teatrului Bulandra este impresionantă prin energia bună strânsă în scenă, datorită aducerii în acelaşi spectacol a unor excelente actriţe din toate generaţiile: Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Dana Dogaru, Ioana Pavelescu, Andreea Bibiri, Dorina Chiriac, Rodica Lazăr, Ada Navrot, Daniela Nane, Emilia Bebu, Irina Ungureanu, Ilinca Manolache, Cristina Casian şi multe altele. Nu mai puţin, decorul lui Dragoş Buhagiar, care transformă complet sala „Toma Caragiu” a teatrului şi costumele Liei Manţoc completează unul dintre cele mai incitante spectacole ale stagiunii în curs.