Pentru cine se întreabă, Cătălina Buzoianu n-a fost, de fapt, plecată nicăieri. Numai că, timp de câţiva ani buni, prezenţa ei pe scenele româneşti a fost destul de rară, dar mai nou – mai exact din toamna trecută şi până acum, în martie – se poate vorbi despre o nouă, serioasă, „descindere” a unuia dintre cei mai creativi regizori români. La Comedie se joacă „Ioana şi focul” de Matei Vişniec, pentru care Dorina Chiriac tocmai a fost nominalizată la Premiul UNITER pentru cea mai bună actriţă, la Teatrul Mic a intrat în repertoriu spectacolul cu piesa „Furtuna” de W. Shakespeare, iar la Naţionalul din Cluj a avut loc la început de martie premiera cu piesa „Când noi, morţii, reînviem” de Ibsen.
Revenirea Cătălinei Buzoianu a fost marcată ceva mai devreme, în stagiunea 2006-2007 la Teatrul Naţional din Timişoara, unde regizoarea a dramatizat „Nostalgia” lui Mircea Cărtărescu semnând spectacolul numit „Visul”, jucat cu succes atât în ţară cât şi în afara acesteia (turneul la Marsilia a adus multe aplauze trupei teatrului, aproape în întregime implicată în spectacol). Au urmat apoi noi invitaţii care au readus-o pe cunoscuta creatoare în prim-planul vieţii teatrale, unul dintre cei mai prezenţi regizori ai stagiunii în curs. De unde şi acest articol în două părţi.
cititi articolul in Ziarul de duminica/supliment al Ziarului financiar
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/cronica-de-teatru-intoarcerea-catalinei-buzoianu-i-4057593/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu