Furtuna de camera

”Furtuna” lui Cristi Juncu (productie a Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti) este o "furtună de cameră", nici un sens peiorativ nefiind implicat aici. E ca un concert de cameră, acustic, în care sunetele sunt elaborate ”la vedere”, iar trucurile sunt servite deschis, pe față, fără pretenția că magia vine de undeva de sus. Dar magia chiar vine, pe această cale, așa cum ar putea (eventual) veni și pe altele.

Pentru că spectacolul cameral al lui Juncu are tensiune, are suspans, are surprize și are, mai ales, umor. I s-a reproșat că ar avea chiar prea mult umor, în detrimentul magiei – de care această piesă a lui Shakespeare face vorbire mai mult decât oricare alta. Mi se pare însă că soluția găsită de regizor pentru a face clară ”lumea magică” stăpânită de Prospero – anume luarea în posesie de către Ariel a unora dintre personaje, prin trupurile cărora își face intervențiile vrăjite – este nu numai foarte plastică și bine dusă la capăt de actorii cu care a lucrat, ci și foarte originală. Iar asta creează un echilibru cu partea comică a spectacolului, care are într-adevăr forță.

citeste toata cronica la www.artactmagazine.ro
foto: Ada Simionica in rolul lui Ariel