Elling este în lumea modernă ceea ce în ”lumea veche” românească se numea peiorativ ”prostul satului”. Progresul societății și al mentalităților se vede în schimbarea condiției și calității vieții lui Elling. Astăzi, el este internat într-o instituție, apoi introdus în viață cu ajutor de la stat, devine capabil – chiar dacă încet și cu greu – să ducă o viață în care se găsește un grăunte de normalitate. Are un prieten și începe chiar să scrie poezie. Trăiește. Poate că mai sunt oameni care îl vor privi de sus, oameni care îl vor răni, dar nu mai depinde de bunul lor plac. (...)
La prima vedere nu e ușor să te identifici cu cei doi – ei sunt eșuați pe un mal izolat, luptându-se să iasă din casă și ținuți pe loc de sentimentul primejdiei de a trăi – dar la o privire mai atentă ei pot fi văzuți ca metaforele existenței omului modern, ale cărui temeri și angoase existențiale au inspirat atâtea opere. Ne regăsim deci și în Elling, aceia dintre noi care simțim uneori impulsul de a abandona orice interacțiune umană, impulsul de a ne apăra prin eschivă de răutate, ignoranță, reavoință, porniri meschine și prejudecăți pe care atât de des le identificăm în jur. Dacă nu o facem, dacă nu ”ieșim din joc” e poate tot dintr-o spaimă, spaima și mai mare de singurătate. Pe care Elling și Kjell o spulberă prin prietenia lor care pare să le ajungă pentru a supraviețui.
citeste cronica pe www.artactmagazine.ro
Sorry, nu mai pot sa postez foto. daca stie cineva care e rezolvarea, as aprecia un sfat:(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu