O sală plină l-a aplaudat și i-a cântat la mulți ani saptamana trecuta, de ziua lui. Unii au stat în picioare mai bine de două ore ca să participe la ”mărturisirea” publică făcută de sărbătorit. Dacă mâine ar înființa vreun cult, Dan Puric ar avea imediat, cu siguranță, sute dacă nu mii de adepți. De ce? Pentru că oamenii au nevoie să creadă în ceva, au nevoie să li se povestească lucruri frumoase, să întâlnească oameni buni, să trăiască sentimente înălțătoare și să experimenteze emoția, în cel mai adânc și adevărat sens al ei. Simplitatea unei povești și umorul cu care o spui poate să-i cucerească imediat. Iar Dan Puric, un actor inteligent și intuitiv, a înțeles cât de puternică este forța pe care o poate avea ”povestașul” și a construit un anume fel al său de a spune povestea plecând tocmai de la acest adevăr.
Publicul care a umplut sala Rapsodia de pe Lipscani la spectacolul creat special pentru aniversarea a 50 de ani ai actorului și 10 ani de existență a Companiei Passe-Partout pe care el a înființat-o, era unul extrem de divers: de la spectatori obișnuiți de teatru, critici, colegi actori și regizori, până la sfinți părinți, călugărițe, pensionare fericite că l-au urmărit pe actor la TV și acum îl văd în carne și oase. Dar acest amestec era expresia unui adevăr: acela că tipul de teatru fără cuvinte pe care îl face Dan Puric – dar și, nu mai puțin, cele două cărți scrise de el recent, cărți ce au înregistrat un record de vânzări – au găsit calea directă spre inima spectatorului, indiferent din ce clasă socială provine el sau ce nivel intelectual are. Cum spune chiar Puric, ”arta e ca o pâine, unii pot mănânca doar coaja, alții mănâncă și miezul, dar pe toți îi hrănește măcar un pic”.
Pe lângă spectacol, alcătuit dintr-un schetch imitând un talk-show TV, proiecția unui film cu fragmente din spectacole, turnee, interviuri ale lui Puric și ale companiei, dar și, mai ales, dintr-un ”duel” pantomimic între componenții vechii trupe Dan Puric și actualii colaboratori ai actorului, seara aniversară a conținut și lansarea unui album ce face istoria Companiei Passe-Partout în imagini. Ceva din esența fiecărui spectacol pe care Dan Puric și-a pus amprenta în ultimii zece ani se păstrează în fotografii sau în citatele alese și prezervă memoria unui fenomen teatral distinct în peisajul de gen de după 1990. Cum spunea personajul din talk-show-ul TV încercând să-l definească pe Dan Puric, e vorba aici despre ”un spărgător profesionist de limbaje teatrale”.
http://www.youtube.com/watch?v=PSCYVv1z4TA&feature=related
Un comentariu:
Buna Dimineata. Imi pare rau ca trebuie sa va demitizez un monstru "sacru"!...Sau imi pare bine!? Asadar, mergand pe marginea articolului.. Dan P a infiintat un cult, se chiama cultul "Egocentricului" sau "Numai aici" sau "Numai Eu", iar adepti are berechet. Daca stai de vorba cu acolitii ( actorii cu diploma), vei vedea norii cenusi din ochii adeptilor lui Bivolaru si glasul umil fara de prsonalitate. "Celui mai mare exemplu de truda in teatrul romenesc" i-au fost luate mintile!!! Intradevar, oameni au nevoie sa creada in ceva. Oricum!? Macar in imagini bine conturate! Si aici dati-mi voie sa va contrazic. Dan P nu ma jongleaza de mult cu limbajiul, nici macar sau mai ales atunci cand isi exerseaza actoria prin talk-show-uri tv. Basca, ca se pare ca momentele din spectacole (vorbesc mai toti) erau imaginate, in mare parte de actori. Astfel in ultimul spect. Don Schilode ( deoarece actorul Dan P nu are ureche muzicala pentru tap-dance), momentele sunt inspirate din alte momente vechi iar "nemiscarea", devine nu "haiku"( cum iar am auzit ca se vehiculeaza in trupa lui) ci "carpeta". Astfel ca nu am fost decat trista auzind de acest spectacol de gala; care nu e decat un parastas artistic. Pacat de ceea ce trebuia sa devina acest fenomen. Sunt mahnita de faptul ca Dan P imbratiseaza defapt nonvalorile si ceea ce e trist, e ca Dumnezeul Artei ii ia arta inapoi. Vreau sa inchei cu optimism, vazand cum unii "mimi",incep sa rupa "gardul". Bravo lor si artei fine a actorului. Altfel va rog din inima sa incetati cu limbajiul de lemn si cu epitafele pline de grandomanism si etc. Pe curand
Trimiteți un comentariu