A fost, nu mai este!

Note despre un spectacol din anii 90, nominalizat în 2010!




In "Rosencrantz si Guildenstern" de Tom Stoppard, regia Victor Ioan Frunza, (Teatrul Maghiar din Timisoara), spectacol nominalizat la Gala Uniter din acest an gasesti in total, sa zicem, jumătate de oră de gând autentic, impresionant, în trei ore și jumătate de spectacol. Care în rest apare spectatorului de azi ca o întoarcere în timp. Veșnicul discurs despre decăderea teatrului în lumea de azi, perpetuat în multe dintre ultimele creații ale echipei Victor Ioan Frunză/Adriana Grand nu poate ține, la nesfârșit, loc de conținut, ci arată doar ca o batere a pasului pe loc. Dintr-o pledoarie pentru teatrul de artă, spectacolul se transformă într-o dovadă că acesta e pe moarte (deși aceasta e o temă încă de dezbătut).
Ce rămâne însă de discutat, mai presus de obsesia unor creatori pentru o anume temă și de realizarea mai mult sau mai puțin reușită a unui spectacol, este cum de a fost această creație nominalizată la Gala Premiilor Uniter, acum, în 2010, concurând pentru titlul de cel mai bun spectacol? Poate că un desen simplu, cu creta pe o tablă, ca să preiau singura imagine memorabilă din spectacol, ar fi necesar și pentru criticii care au făcut aceste nominalizări, ca și cum ”ceasul” lor critic s-ar fi oprit, nostalgic, în anii 90: a fost, nu mai este!

citeste toata cronica la www.artactmagazine.ro