Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 20 octombrie 2010

Intalnire on-line/www.hotnews.ro. 20.10.2010


Cum era teatrul romanesc inainte de Revolutie? Cu ce ne imbie peisajul teatral actual? Ce inseamna teatru modern din perspectiva romaneasca? De ce migreaza marii actori de teatru catre telenovele? Cristina Modreanu, critic de teatru, a discutat online.

37 comentarii
Participa la discutie. Citeste comentariile cititorilor si exprima-ti si tu parerea!

Comentariu scris de alex
Publicat la data de 19.10.2010, ora 2:27 pm
Intrebare: cum explicati calitatea extrem de slaba a noilor piese romanesti, dar care sunt selectionate si promovate asiduu de diverse comitete specializate in promovarea noii dramaturgii romanesti? Prin calitate slaba inteleg transpunerea dramatica a unor experiente personale – deseori preluate prin interpusi, deci deja filtrate personal – marcate de vidul unei memorii sociale colective, precum si de lipsa unei concluzii/morale? Ma tem ca tinerii dramaturgi au inceput sa fie convinsi ca prin simpla transpunere in text a experientelor personale, schimband doar numele personajelor, vor scrie “marea piesa” – model de text vehiculat prin mediile literare la nivelul anilor 70 si – in opinia mea – cam depasit.
Cu multumiri,
alex

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:07 pm
orice cultura isi promoveaza dramaturgii care nu trebuie sa fie din start geniali. daca am cauta si promova doar piesele-capodopera – presupunand ca ele xista – s-ar intinde un desert in fata noastra. juriile concursurilor de dramaturgie citesc zeci de piese la fiecare editie si aleg ce considera ca este demn de a fi pus in scena. numai daca exista o productie constanta de texte noi vor aparea si “marile texte”…

Raspunde Comentariu scris de andreea barabas
Publicat la data de 19.10.2010, ora 4:28 pm
De ce in majoritatea pieselor se doreste doar sa se demonstreze calitatile vocale ale actorilor ? De ce o comedie precum “Burghezul gentilom” a ajuns sa fie o drama?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:09 pm
probleme de “reglaj vocal” sunt in grija regizorului, dar si a interpretilor care uneori, lasati nesupravegheati la reprezentatiile de dupa premiera, exagereaza nepermis. cat priveste Burghezul gentilom – daca e vorba de spectacolul de la TNB, probabil ca ati prins o seara mai proasta, fiindca altfel spectacolul are umor.

Raspunde Comentariu scris de vasile
Publicat la data de 20.10.2010, ora 8:19 am
De ce o piesa ca Divortul de aur, cu Tamara Buciuceanu si Sorin Francu, e atat de putin mediatizata si mai ales de ce nu este primita de niciun teatru din capitala, ea trebuind sa se joace in sali inchiriate? In schimb, asistam la reale catastrofe al caror montaj costa enorm. Si ce se intampla cu teatrul de televiziune, atat de gustat de public.

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:11 pm
din pacate nu am vazut spectacolul amintit de dvs, e un spectacol produs si promovat de un impresar privat, realitate care era normal sa apara si la noi – pe o piata libera de spectacole. este datoria respectivului producator sa promoveze spectacolul si, din cate afise am vazut, as spune ca isi face treaba foarte bine. cat priveste teatrul de televiziune -aici e datoria postului public sa-si faca treaba. si nu pot spune ca si-o face, cel putin pana acum…

Raspunde Comentariu scris de reku
Publicat la data de 20.10.2010, ora 9:19 am
Cum vedeti, exista un trend anume in teatrul romanesc? Daca exista, teatrele din provincie si teatrele maghiare intra in acest trend, sau fiecare are repertoriul propriu conformat asteptarilor locale…
Exista studii sau alte modalitati prin care sunt “masurate” asteptarile?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:13 pm
din pacate, foarte putine teatre au apelat la studii si masuratori de specialitate pentru a vedea ce fel de public au, ce asteptari are acest public si cum anume ar putea sa schimbe raportul de varsta in cadrul acestui public, atragand tot mai mult tinerii. trenduri exista, bineinteles, ca in orice miscare teatrala vie – e mult de discutat despre asta. cateva dintre acestea – spectacole dupa mari filme, teatru documentar – le puteti regasi in programul FNT din acest an – http://www.fnt.ro

Raspunde Comentariu scris de JoJo
Publicat la data de 20.10.2010, ora 9:41 am
Se face teatru experimental in Romania? In ce masura publicul apreciaza experimentele teatrale? Va multumesc pentru raspuns!

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:16 pm
exista incercari de experiment, exista dorinta de a crea noi limbaje teatrale, insa nu exista nici un cadru in care acestea sa fie incurajate sistematic, de aceea numai artistii foarte decisi sa inoveze isi urmeaza drumul – prin urmare foarte putini. Publicul va inclina mereu, instinctiv, catre ceea ce cunoaste, asta e natura umana, dar cred ca este, in acelasi timp, destul de deschis la nou. cu conditia sa i se prezinte astfel de spectacole. Asta inseamna ca teatrele, producatorii, festivalurile trebuie sa aiba mai mult curaj si sa riste, propunand si asemenea spectacole experimentale, inovatoare.. fara asta vom bate mereu pasul pe loc.

Raspunde Comentariu scris de verticalnews
Publicat la data de 20.10.2010, ora 9:41 am
Actorii au ajuns sa se “prostitueze” pe roluri de nimic pe care publicul le uita pana maine. Nume mari ale Teatrului National (si nu numai) si-au gasit locul in telenovele ieftine, de proasta calitate, alaturi de “dive” nascute peste noapte. Isi lasa (sau dezamagesc) publicul tinta al teatrelor (oameni cu un anumit nivel de cultura) pentru publicul mai putin educat care pune accentul pe cantitate nu pe calitate.
Cat de afectati vor iesi din acest moment trecator al vietii lor marii actori de teatru?Cu ce placere mai vii la Odeon sa o vezi pe Carmen Tanase dupa ce ti s-a acrit sa o vezi vorbind in dezacorduri in “State de Romania”, interpretand un personaj cu care romanul nu simpatizeaza in afara filmului?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:19 pm
e optiunea fiecarui actor sa-si conduca asa cum considera cariera. nu cred ca putem sa-i judecam pe aceia care decid sa faca seriale sau telenovele, dat fiind ca actorii castiga foarte prost in Romania. cred ca solutia – ca sa nu fim dezamagiti – este sa-i cautam numai la teatru pe actorii care ne plac si sa nu-i urmarim in telenovele. problema apare daca jocul lor de pe micul ecran incepe sa se vada si pe scena, impiedicandu-i sa-si faca treaba asa cum ar trebui. eu sper sa se intample asta cat mai putin…

Raspunde Comentariu scris de Maria
Publicat la data de 20.10.2010, ora 9:45 am
De ce s-a mutat teatrul in spatii noi, precum barurile? Este experienta acumulata de tinerii studenti la teatru pe asttfel de scene improvizate relevanta?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:22 pm
este extrem de relevanta! sa joci in proximitatea publicului, riscand sa ai reactii neasteptate de la acesta, care nu respecta “disciplina” din marile sali de spectacole este o experienta pe care cred ca ar trebui sa o aiba orice actor. in teatrul contemporan, spectacolele sunt foarte des construite pentru spatii de joc mici, cu spectatorii aflati foarte aproape de actori, nu se mai “poarta” salile enorme: intai pentru ca e mai greu sa le umpli, apoi pentru ca experienta cea mai importanta la teatru a devenit confruntarea directa de energii, apropierea de actori, pe care nu o mai poti simti in spatii foarte mari. tinerii actori de la noi fac o practica excelenta in spatiile tip bar unde se joaca teatru. ca sa nu mai vorbim ca e o experienta foarte interesanta si pentru spectatori:)

Raspunde Comentariu scris de Olga
Publicat la data de 20.10.2010, ora 9:47 am
Am auzit cu totii despre monstrii sacri ai teatrului, cei vizibili inainte de nouazeci si considerati pana in ziua de azi garda de fier a domeniului. Mai avem astazi astfel de talente cu care sa ne mandrim? Daca da, care sunt cauzele proastei vizibilitati a acestora?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:27 pm
ma intristeaza cand aud comentariul “nu mai sunt actorii de altadata”, pentru ca e pur si simplu neadevarat! exista generatii de tineri actori absolut minunati, pe ei se bazeaza adesea repertoriile teatrelor din provincie, dar si din capitala. vizibilitatea, capitalul de imagine se construiesc in timp – pe “monstrii sacri” de care vorbeati ii stiti de decenii, i-ati vazut in filmele produse de sistemul comunist pentru propaganda proprie… astazi, se fac mai putine filme, singura sansa de a fi vizibili a tinerilor actori sunt telenovelele (pe care unii decid cu buna stiinta sa le evite, lucru de admirat pentru ca implica un sacrificiu financiar) sau reclamele. dar nu o mai credem pe Julieta dupa ce am vazut-o intr-o reclama la iaurt, nu-i asa?
o societate noua – in schimbare – produce schimbari in lant, iar in acest caz “victimele” sunt tinerii actori. le puteti da o sansa daca decideti sa-i cautati, in repertoriile teatrelor din orasele in care locuiti.

Raspunde Comentariu scris de B.B.
Publicat la data de 20.10.2010, ora 9:55 am
Care sunt cauzele relativei “inghetari” a teatrului romanesc vis-a-vis de perioada predecembrista?Se joaca astazi mai putine spectacole de calitate sau lumea si-a pierdut interesul in teatru?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:31 pm
nu stiu de ce anume vi se pare ca ar fi o inghetare? personal, am calatorit in toata tara pentru selectia FNT, am vazut in stagiunea trecuta peste 100 de spectacole noi si mi se pare ca productia e foarte vie. e adevarat ca sunt orase in provincie unde un spectacol nou se joaca doar de maximum 10 ori, dar asta pentru ca numarul de spectatori este redus. exista si oameni care nu mai vin la teatru – fie din motive financiare, fie pentru ca au fost “invinsi” de un stil de viata destinat numai producerii de bani. evenimente cum sunt festivalurile de teatru au si menirea sa le aminteasca de teatru..

Raspunde Comentariu scris de Lia
Publicat la data de 20.10.2010, ora 10:09 am
Intre sali care miros a naftalina si baruri in care publicul se inghesuie intre doua beri si un bol cu alune, companiile independente de teatru par condamnate de la nastere la dezintegrare rapida din cauza lipsei vizibilitatii si a unui cadru legal. Care este adevarata stare a teatrului independent in Romania? Exista sali cunoscute, companii care au rezistat de-a lungul timpului si in spatele carora sa nu fie un nume deja arhicunoscut, sau initiative promitatoare de care nu am cunostinta?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:36 pm
ati observat corect ca teatrul independent nu are foarte multe sanse in Romania. nu exista un cadru legal sau masuri care sa incurajeze initiativele de acest tip, desi numarul de spectatori demonstreaza ca e nevoie de ele. au rezistat in timp doar cateva asemenea initiative – Teatrul Luni de la Green Hours, Teatrul Act (care este, de fapt, mai mult un teatru-gazda decat un producator) si, in tara – Teatrul 74 si Studio Yorick la Tg. Mures (primul de limba romana, al doilea de limba maghiara), Teatrul Aoleu la Timisoara. mai exista companii care au avut un traseu in puseuri, Teatrul Inexistent, Teatrul Imposibil – iar numele lor cred ca spun foarte multe despre starea teatrului independent de la noi…

Raspunde Comentariu scris de frank
Publicat la data de 20.10.2010, ora 10:14 am
Ce parere aveti despre actorii de la Teatrul National din Iasi? Credeti ca ar trebui desfiintat teatrul din iasi sau dimpotriva? Cum ati manageria dvs acest teatru? Ce credeti ca lipseste acolo si ce credeti ca exista buna la teatrul din iasi?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:41 pm
actorii teatrului din Iasi sunt afectati in ultima vreme de mai multe lucruri: faptul ca de ani de zile minunata cladire de patrimoniu se afla in reparatii nesfarsite e unul. numarul mai mic de productii cu miza (inteleg prin asta fie proiecte inovatoare, fie colaborari cu mari regizori, capabili sa trezeasca o trupa din amortire) este o alta cauza care a dus la deprofesionalizarea unora dintre ei. nu cred insa ca trebuie sa uitam ca la Iasi au montat recent Silviu Purcarete si Mihai Maniutiu (spectacolul celui de al doilea “Aici, la portile beznei” este inclus in programul FNT din acest an) sau ca o tanara echipa alcatuita din Bogdan Georgescu, dramaturg si David Schwartz, regizor au creat aici anul trecut spectacolul “Romania, te pup!” care, dupa ce a fost la FNT anul trecut, a fost invitat sa reprezinte Romania la prestigiosul festival de dramaturgie de la Wiesbaden.
exista momente in viata unui teatru – care e un organism viu – cand lucrurile merg mai putin bine. asta se intampla si cu oamenii, nu-i asa?

Raspunde Comentariu scris de Irina
Publicat la data de 20.10.2010, ora 10:52 am
E vizibil teatrul romanesc in afara granitelor?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:43 pm
mult mai putin decat ar merita! cred ca stam foarte prost la capitolul promovare, nu stim sa ne “vindem marfa” cu o expresie care ii va supara, probabil, pe multi, adica pe toti aceia care inca traiesc cu impresia ca e suficient sa creezi ceva ca sa se produca o schimbare a universului. am o veste proasta: nu e suficient!!! degeaba esti genial daca nu afla nimeni. e o meserie in sine sa promovezi si sa vinzi cultura, iar noi nu avem, din pacate, profesionisti in aceasta zona.

Raspunde Comentariu scris de Miru
Publicat la data de 20.10.2010, ora 11:08 am
Dumneavoastra, criticii de teatru din Romania, reusiti intr-o masura suficienta sa va faceti o impresie despre teatrul din alte parti, astfel incat sa puteti evalua: “teatrul romanesc este asa si asa in comparatie cu cel american, sau francez etc?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:53 pm
teatrul romanesc si-a petrecut mare parte din secolul XX in izolare, dupa cum stim cu totii. asta inseamna ca in acest timp teatrul in lume – atat in America, cat si in Europa – traversa etape foarte interesante, experimente care ii schimbau pentru totdeauna forma, care deschideau noi drumuri de cercetare. intre timp, noi perfectionam ceea ce stiam deja atunci cand s-au inchis portile spre lume: sistemul de joc stanislavskian, foarte putinele lucruri ce ajungeau apoi la noi dinspre polonezi – mai ales Grotowski. Nimic nou insa. Abia din 1990 incoace am reinceput sa descoperim ceea ce fusese la un moment dat avangarda teatrala in variile sale forme si inca suntem in plin proces de recuperare. asa incat nu e suficient sa spui ca, prin comparatie, noi suntem in urma teatrului american sau european. intr-un fel nici nu e corect, pentru ca exista si la noi voci foarte interesante, care ar merita sa fie auzite, mai ales ale tinerilor care erau abia scolari in 90 si care, gratie globalizarii, au aflat rapid despre noile trenduri din lume. unde suntem cu adevarat in urma: la capitolul promovare, turnee internationale, networking, lobby international – motive pentru care nu suntem foarte prezenti in marile festivaluri din lume. nu inca, cel putin:)

Raspunde Comentariu scris de Florentina
Publicat la data de 20.10.2010, ora 12:32 pm
ce inseamna premierele in FNT? Cine este domnul Rodrigo Garcia? Ne puteti spune cate ceva despre acest spectacol?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:58 pm
Premierele din FNT sunt spectacolele cele mai noi, care au fost create chiar in aceasta vara. Rodrigo Garcia este unul dintre cei mai interesanti creatori europeni ai momentului, premiat in 2009 cu Premiul european Noi Realitati Teatrale si prezent in toate marile festivaluri din lume (numai in aceasta toamna se regaseste in programul festivalului de la Madrid si al festivalului de toamna de la Paris). in Romania a montat un text propriu “Interzis accesul animalelor” la Teatrul National din Timisoara – un spectacol manifest, foarte diferit de cele cu care suntem obisnuiti in teatrul romanesc, dar de mare impact. Din pacate nu am gasit alta scena potrivita decat aceea a Operei Nationale – sper sa vina acolo aceia interesati de teatrul de avangarda, nu aceia care sunt obisnuiti cu spectacolul de opera – ca sa nu fie nimeni dezamagit…

Raspunde Comentariu scris de Dorina
Publicat la data de 20.10.2010, ora 12:33 pm
care credeti ca sunt calitatile artistice a primului spectacol din festival, cel de la Sala Atelier a TNB – Codrii, in regia lui Alexandru Berceanu?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 2:00 pm
spectacolul Codrii produs de Teatrul de Stat din Arad este o radiografie a cuplului, tema care va interesa intotdeauna publicul. interesant din punct de vedere artistic este faptul ca, intr-un moment in care teatrul social, teatrul documentar sunt cele care atrag noile generatii de creatori, Alexandru Berceanu – membru al miscarii dramAcum – opteaza aici pentru un teatru ce aminteste de realismul magic al lui Liviu Ciulei si o face foarte bine, cu ajutorul a doi tineri actori ce merita descoperiti – asta apropo de o intrebare de mai sus referitoare la tinerii actori:)

Raspunde Comentariu scris de calin
Publicat la data de 20.10.2010, ora 12:34 pm
Cand azi o piesa de teatru romaneasca este de criticat, si pe motive reale, ce strategie abordeaza criticul de teatru si cu ce consecinte?
Rade piesa cu onestitate, determinand si asa putinii mergatori la Teatru sa nu mearga la teatrul respectiv, sau e indulgent si prin asta determina si asa putinii mergatori la teatru sa aiba o experienta dezamagitoare?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 2:05 pm
daca exista momente in care criticul trebuie sa acorde circumstante atenuante – si exista, dupa parerea mea – atunci acestea sunt momentele in care e vorba despre tineri la inceput de drum si acelea in care e vorba despre dramaturgia romanesca.
apropo de abordare, nu cred oricum ca un critic trebuie sa fie un fel de “politist” care sa pedepseasca si sa condamne, cred intr-un act critic bazat in aceeasi masura pe intelegere si pe onestitate, de aceea nu abdic niciodata de la aceste principii. oricate circumstante atenuante ai acorda, nu faci nici un bine, nici creatorilor si nici publicului, daca nu esti onest in aprecierile tale.
cred ca raspunsul pe scurt ar fi gasirea unui echilibru.

Raspunde Comentariu scris de ela
Publicat la data de 20.10.2010, ora 1:56 pm
ce piese ne recomandati in bucuresti?

Raspunde
◦ Comentariu scris de Cristina Modreanu
Publicat la data de 20.10.2010, ora 2:08 pm
va recomand in primul rand spectacolele incluse in programul Festivalului National de Teatru care va incepe pe 30 octombrie – unele dintre spectacole pot fi vazute numai acum, fiindca vin din tara, deci nu pierdeti ocazia (programul pe http://www.fnt.ro, bilete pe http://www.bilete.ro).
in rest, teatrele au inceput sa prezinte noile productii ale stagiunii 2010-2011, dar din ce am vazut pana acum in Bucuresti as recomanda doar Arta de Yasmina Reza la Bulandra.

Raspunde Comentariu scris de Redactia SmartWoman.ro
Publicat la data de 20.10.2010, ora 2:17 pm
Intalnirea s-a incheiat. Va multumim.

vineri, 15 octombrie 2010

Peter Stein - XIV Europe Theatre Prize

XII Europe Prize New Theatrical Realities goes to: Viliam Dočolomanský, Katie Mitchell, Andrey Moguchiy, Kristian Smeds, Teatro Meridional and Vesturport Theatre

The events of the XIV edition of Europe Theatre Prize and of the XII Europe Prize New Theatrical Realities, will take place in Russia, in St. Petersburg from 13th to 17th April 2011. The Prize events will take place under the support and patronage of the Russian Government with its Ministry of Culture and the Government of the City of St. Petersburg. Furthermore, the “Fund Baltic International Festival Center” commits itself to host, finance and organize the events of Europe Theatre Prize in St. Petersburg.
This year, the XIV edition Prize was awarded to Peter Stein, icon of contemporary European theatre. Stein ranks among the most important creators of German and European theatre of the second half of the twentieth century, particularly during the creative surge of the 70s, for his monumental projects, often performed in unexpected venues. In 1970, he founded the Schaubühne Company in Berlin, featuring extraordinary actors such as Bruno Ganz and Edith Clever. The group performed provocative, unconventional productions that revolutionised the structure of the theatrical space. In addition to “rewriting” ancient and modern classics, Stein mounted new shows that fearlessly explored languages and issues that challenged the values of the time, and to this day continues experimenting with the language of theatre in his scrupulous, prolific manner. Bold examples of this approach are the memorable nine-hour production of Orestea (1980), restaged in 1993 in a Russian version with the Red Army Company, and the monumental twenty-one-hour Faust, realised for the 2000 Expo in Hanover. Last but not least are the 2009 Demoni project with Italian actors and Maddalena Crippa in the role of Varvara Petrovna Stravogina, and Oedipus at Colonus, presented with Klaus Maria Brandauer at the Salzburg Festival in 2010.
In deciding the award of the XII edition of the Europe Prize New Theatrical Realities, the nominations put forward by the Council (made up of almost 300 experts on European theatre) and the members of the Jury in an exercise preceding the meeting were examined by the Jury.
The Jury’s choice fell upon artists who fulfill perfectly the dictates of Art. 3 of the Prize Regulations:
“ [...]Since its second edition, the Jury of EPNTR has indicated that the Prize should be an opportunity for meeting and confrontation between different modes of expression of European theatre. […]”.

The Europe Prize New Theatrical Realities (EPNTR) has been awarded alongside the Europe Theatre Prize since its third edition. The Europe Prize New Theatrical Realities is aimed at encouraging emerging trends and initiatives in European drama, considered in all its different forms, articulations and expressions. The choice should take account of the candidate’s complete work, of its innovative character and originality. The Prize may be awarded to a company, an artistic ensemble, a theatre, or a single artist.
The XII Europe Prize New Theatrical Realities was awarded to the following artists (listed here in alphabetical order):
Viliam Dočolomanský, candidate since 2008 (Slovakia/Czech Republic), Katie Mitchell, candidate since 1999 (United Kingdom), Andrey Moguchiy, candidate since 2008 (Russia), Kristian Smeds, candidate since 2001 (Finland), Teatro Meridional, candidate since 2007 (Portugal) and Vesturport Theatre, candidate since 2007 (Iceland).
The Europe Prize New Theatrical Realities was raised permanently from 20,000 to 30,000 Euros, as had been approved for the last edition. The sum shall be divided into equal parts.

***
The Union of European Theatres is an associate and supporting body, a union which was sponsored by François Mitterrand and founded by Jack Lang and Giorgio Strehler, who strongly wanted to cooperate with ETP since the foundation of UTE. The International Association of Theatre Critics, the Instituto Internacional del Teatro del Mediterraneo, the International Theatre Institute UNESCO and the European Festivals Association are associate bodies.
The Jury of the XIV edition of the Europe Theatre Prize and of the XII edition of the Europe Prize New Theatrical Realities met in Rome on 4 July 2010 to assign the prizes.
The Europe Theatre Prize (ETP) of 60,000 € is awarded to individuals or theatrical institutions (theatres, companies) that have contributed to the realisation of cultural events which have promoted understanding and the exchange of knowledge between peoples. The prize is awarded to the career and the winner is chosen for the whole of his artistic path among notable personalities of international theatre considered in all its different forms, articulations and expressions.

Premio Europa Per il Teatro - Press Release 11.10.2010

marți, 5 octombrie 2010

Rodrigo Garcia - pentru prima data in Romania!


Vineri, 8 octombrie, de la ora 19, în Sala 2 a Teatrului Naţional Timişoara va avea loc prima reprezentaţie cu public a spectacolului Interzis accesul animalelor de Rodrigo Garcia (traducerea Ioana Anghel), spectacol în regia şi scenografia autorului şi avîndu-i în distribuţie pe actorii Claudia Ieremia, Romeo Ioan, Alina Reus, Ion Rizea, Andrea Tokai şi copilul David Popa.

Supus doar propriei conştiinţe, care, pînă la urmă, este personajul principal, personajul real al întregii sale creaţii, Rodrigo Garcia alege să ignore toate regulile şi toate convenţiile, fie ele sociale sau teatrale. De altfel, pentru impactul european al operei sale, Rodrigo Garcia a fost distins în 2009 cu Premiul Noi Realităţi Teatrale, acordat de Uniunea Europeană, Parlamentul European şi Consiliul Europei.

Spectacol iconoclast, declarat militant, Interzis accesul animalelor pune în faţa spectatorului, fără menajamente, ba chiar ostentativ, o oglindă brutală: într-o criză morală abrutizantă ce precede orice alt fel de criză a acestei societăţi – politică, economică etc. - violenţa devine un fapt cotidian, gradul de percepţie al acesteia se estompează din ce în ce mai mult, în lipsa unui cod moral personal onest, iar abuzul devine acceptabil.

Între atîtea voci care tac, Teatrul Naţional Timişoara înţelege, prin acest spectacol, să îşi asume, dincolo de rolul său cultural, o misiune socială necesară: aceea de a atrage atenţia asupra efectelor agresivităţii familiale asupra copiilor. Un spectacol despre introspecţie, despre responsabilitate şi, mai ales, despre conştiinţă, spectacolul – eveniment Interzis accesul animalelor va avea următoarele reprezentaţii la Timişoara sîmbătă, 9 octombrie, duminică, 10 octombrie şi vineri, 29 octombrie, de la ora 19, în Sala 2. Premiera spectacolului va avea loc în cadrul Festivalului Naţional de Teatru de la Bucureşti, marţi, 2 noiembrie, ora 18, şi miercuri, 3 noiembrie, ora 21, la Opera Română Bucureşti.