Faceți căutări pe acest blog

joi, 21 aprilie 2011

1700 de kilometri – între două Gale



De la St. Petersburg la București sunt 1700 de kilometri. Cam tot atât de mare este și distanța dintre teatrul ”lor” și teatrul ”nostru”. Observația devine și mai limpede când treci de la o Gală de premiere la alta în numai 24 de ore: duminică seara, la St. Petersburgh, în sala Teatrului Alexandrinsky, s-au acordat Premiile Europa pentru Teatru, cele mai prestigioase distincții teatrale europene, găzduite în fiecare an de alt oraș european. Luni seara, la București, într-un studio al Televiziunii Române s-au acordat Premiile Uniunii Teatrale din România. 1700 de kilometri distanță între ele.
La St. Petersburg, spectacolul Galei a fost regizat de Andrey Moguchy, unul dintre artiștii distinși anul acesta cu Premiul Noi Realități Teatrale. A rezultat un spectacol grandios, a cărui grandoare era însă permanent subminată intenționat chiar de către regizor, prin introducerea unor elemente informale, ironice, parodice, care creau o atmosferă contemporană, în ciuda ”firului narativ” al spectacolului, legat în mod evident de marea tradiție teatrală rusească. Introducerea cântată, cu cor, cu soprană răsărită pe o trapă dinăuntrul scenei și balerine micuțe, avea la bază un poem trist despre Rusia, prezentatorii erau un bătrân actor îmbrăcat regulamentar în costum și o tânără actriță în blugi semisfâșiați – care s-au și prezentat ca fiind reprezentanți ai trecutului, respectiv ai prezentului european. Regizorul a folosit în mod inteligent locul de desfășurare, un spațiu esențial în patrimoniul cultural rusesc, cel mai vechi teatru din Rusia (înființat în 1756 de Împărăteasa Elisabeta) prin care au trecut de-a lungul vremii toți marii scriitori ruși – de la Turgheniev și Dostoievski la Cehov, Gogol, Pușkin, Meyerhold și mulți alții. Moguchy a plasat fiecare premiant pe locurile cunoscute ca fiind preferate de câte una dintre personalitățile culturale menționate mai sus și a pus reflectoarele să-i descopere pe rând, în timp ce dramaturgul teatrului făcea pe scenă o mică introducere menită să lege trecutul de prezent.

cititi tot articolul pe www.artactmagazine.ro
foto Rossetti@Phocus