Duminică, 14 martie, MOMA a deschis porțile spre o lume unică, lumea văzută de Marina Abramovic. Aproape de ora închiderii, etajul destinat celebrei artiste era încă plin de oameni care nu se îndurau să plece, spre disperarea angajaților muzeului. Până și liftierul care ne-a întrebat unde mergem a ridicat din sprâncene și a spus –” e un adevărat show ce veți vedea”. Și avea dreptate.
Dar întâlnirea din această primăvară este, abia ea, una completă: expoziția de la MOMA este una retrospectivă și înglobează 50 de lucrări ale artistei, cele mai importante din îndelungata sa carieră începută în anii 60, când sintagma de ”performing arts” nu fusese încă inventată. Definiția de ”bunică a artelor performative” e dată chiar de artistă, care mai spunea despre sine că știa încă de când era copil că va fi artistă, fiindcă simțea că acesta este pentru ea ”singurul fel de a exista în lume”, după cum se poate afla din volumul semnat de Mary Richards despre artistă. V-am spus că întâlnirea mea cu Marina Abramovic e completă: tot acum am găsit cartea despre ea publicată la acest început de an de Routledge.
Dacă văzând câteva dintre lucrările ei înglobate în expoziții de grup cu diverse teme însemna să simți un cuțit în stomac fără să vezi cum curge sângele, să treci prin această expoziție care o reprezintă în tot ceea ce a fost și este e ca și cum ai fi cel ce stă lipit de zid, în timp ce aruncătorul de cuțite își face treaba, urmărind atent conturul corpului tău.
citeste tot articolul pe www.artactmagazine.ro
Un comentariu:
Da, probabil, de aceea este
Trimiteți un comentariu