Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 23 iunie 2010

Despre puterea obisnuintei - raspuns la scrisoarea deschisa a dlui Claudiu Goga

De-a lungul celor trei ani în care am avut responsabilitatea selecției pentru Festivalul Național de Teatru am explicat în multe rânduri – în articole, conferințe de presă și interviuri – care este conceptul gândit de mine pentru acest eveniment devenit principala ”vitrină” pentru teatrul românesc. Au fost multe comentarii, întrebări, acuzații chiar, cărora am încercat întotdeauna să le răspund, cum cred că e firesc să se întâmple. O fac din nou ca urmare a scrisorii deschise trimise de regizorul Claudiu Goga.
Intenția mea a fost de la bun început să aduc pe această ”platformă de prezentare” care este FNT spectacole contemporane, care să exprime diversitatea (atâta câtă este) a teatrului românesc de azi, care să descopere și alte feluri de a face teatru decât modelul unic, permanent reconfirmat în teatrul românesc ce are în centrul său viziunea regizorală. M-au interesat și spectacolele care tratau spațiul de joc într-un mod diferit, incitant și benefic pentru rezultatul final, și spectacolele în care actorul era invitat să renunțe la ”trăirism-ul” demodat al interpretării și antrenat să se exprime în alte feluri, și spectacolele care propun un alt limbaj scenic, cu o dimensiune fizică sau coregrafică mai accentuată, dar și spectacolele care erau contemporane prin tematica propusă și demonstrau, prin abordarea regizorală, o anume aderență la lumea în care trăim, dar și o calitate poetică a tratării materialului dramaturgic (cazul celor două spectacole produse la Brașov despre care dl Goga spune în scrisoare că n-a înțeles de ce au fost selecționate).
Nu în ultimul rând, am gândit selecția spectacolelor românești astfel încât să constituie un ”showcase” care să stârnească interesul programatorilor din străinătate, iar selecția a ținut cont și de acest aspect, eligibilitatea acestor producții de către invitații din afara țării fiind unul dintre criterii. Principalele criterii țin, desigur, de calitatea artistică a producțiilor (lectura inovatoare/neașteptată/creativă a regizorului, piesă românească cu subiect capabil să intereseze și un public internațional, calitatea interpretării actoricești, ineditul propunerii scenografice, elaborarea profesionistă și în consonanță a tuturor elementelor spectacolului – coregrafie, muzica, decor, costume, proiecții video etc, dar și aderența la public)*.
Da, caut în teatru o abordare directă, percutantă și aderența la contemporaneitate, indiferent în ce mod se obține ea într-un spectacol – cu atât mai bine dacă se întâmplă într-un mod nou, surprinzător, inovator. Prefer acest gen de teatru unor creații estetizante. Credeam că e ușor de observat această opțiune, prin simpla parcurgere a listelor de spectacole din 2008 și 2009.
Revenind: cred, în ciuda insistențelor autorului care susține că n-ar fi așa, că scrisoarea dlui Goga e generată de o nemulțumire personală, aceea că nu i-a fost selecționat spectacolul. Cum altfel s-ar explica faptul că, deși regizorul susține că întrebarea privind criteriile de selecție îl frământa de trei ani, nu a pus-o decât acum? Avea nenumărate ocazii să o facă, din ianuarie 2008 când se afla printre membrii Senatului care au aprobat proiectul meu pentru FNT, dar și după aceea, în discuții personale sau publice, sub orice formă ar fi considerat că e mai potrivit. Nu în ultimul rând, dacă l-ar fi interesat cu adevărat subiectul criteriilor de selecție, ce anume l-a împiedicat să răspundă invitației mele de la începutul acestui an, trimisă tuturor membrilor Senatului UNITER, de a discuta și îmbunătăți împreună lista acestor criterii? N-a răspuns nimic atunci, dar întreabă care sunt criteriile azi, după anunțarea listei de spectacole selecționate, așadar ce spune asta despre onestitatea semnatarului?
Trec peste celelalte lovituri sub centură, absolut incredibile venind din partea unei persoane pe care n-am bănuit-o vreodată de lipsă de caracter, ca să ajung la subiectul scrisorii: spectacolul ”Puterea obișnuinței”, o piesă de Thomas Bernhard pe care Claudiu Goga a ales-o și montat-o cu pasiune și dedicație, crezând în ea, împreună cu un grup de excelenți actori brașoveni. Din păcate, pasiunea și dedicația nu sunt suficiente întotdeauna în teatru pentru un rezultat excepțional. Spectacolul semnat de Claudiu Goga nu reușește să transmită convingător ideile puternice, devastatoare ale dramaturgului, care vorbește despre răul sădit în noi de puterea obișnuinței, care anulează ce e mai bun și mai înalt în oameni – creativitate, inovație, genialitate, credință în valoare. Textul extrem de dificil al lui Bernhard rămâne în această montare un fel de ghicitoare sofisticată pe care actorii încearcă să o dezlege fără succes. Stilul de joc foarte concret, stanislavskian, nu este în acord cu abstractizarea ideatică propusă de dramaturg, ci o banalizează (nu e suficient un machiaj în alb sau un râs exagerat pentru a exprima alienarea personajelor). Se vede în spectacol încercarea de a reda caracterul abstract al personajelor, dar e o încercare căznită, ce confirmă încă o dată că o nereușită rămâne o nereușită, indiferent de cât efort a fost pus în ea. Am apreciat scenografia pe care o semna regizorul și atmosfera spectacolului, dar asta nu e de ajuns pentru a face un spectacol viu.
E foarte trist să constați asta, dar cred că tematica piesei se aplică foarte bine la o bună parte din munca depusă în teatrele românești azi: puterea obișnuinței s-a instalat în multe dintre ele, atât de eficient încât a subminat, paradoxal, până și montarea cu piesa ”Puterea obișnuinței”. Din păcate, teatrul brașovean e un exemplu perfect în privința efectelor „baterii pasului pe loc” de care e vorba și în piesă: acest teatru nu a avut în ultimii ani o evoluție notabilă pe scena teatrală românească, tânărul director și regizor Claudiu Goga – în care personal am crezut enorm la începuturile carierei lui – căzând în capcana plafonării, atât regizoral, cât și ca manager. Îmi pare rău că sunt nevoită să o spun, dar sper să aibă forța să o recunoască și să depășească acest moment fără a-i învinui pe alții că a ajuns aici.
În încheiere aș vrea să mai precizez că pentru ediția 20 a FNT am vizionat 116 spectacole în toată țara (lista a făcut parte din materialele de presă oferite jurnaliștilor la conferința de presă de luni, 14 iunie). Scrisoarea dlui Goga e lipsită de onestitate și din acest punct de vedere – nu a fost nevoie niciodată de ”nenumărate insistențe” ca să merg la Brașov sau în alte părți, ci doar de încercări reciproce de a programa deplasările în așa fel încât să pot vedea toate spectacolele propuse din țară. Reacție tipică – fiecare director de teatru și fiecare regizor crede că e singur pe planeta teatrului românesc. Aș vrea să-i văd pe fiecare dintre ei încercând să împace 71 de instituții producătoare de spectacole câte sunt în România de azi, cu 4-5 producții noi în medie, dintre care unele refuză să facă o primă selecție pretinzând să le fie văzute toate producțiile!
Să sperăm că viitorul selecționer va reuși să mulțumească pe toată lumea!

*Lista integrală a criteriilor aplicate pentru selecție si a regulamentului de selectie pentru festival se găsește pe site-ul FNT.
*textul scrisorii deschise e disponibil on-line

4 comentarii:

Anonim spunea...

Ati plecat la prima pauza deoarece citez "nu stau eu 4 ore jumate la un spectacol in rusa".Ca apoi sImi pare rau d-soara Modreanu ca v-ati sablonat si nu luati in considerare si alte propuneri teatrale din tara.
Sunt spectacole valoroase de existenta carora nu ati auzit sau nu vreti sa auziti. De ex. Hamletul de la Satu Mare in regia lui Gelu Badea este exceptional. Ati trecut insa prin Satu Mare doar ca sa vedeti spectacolul lui Razvan Muresan. Asta cum se poate numi? Favoritism? Nepasare? Adica ati fost in acest oras si puteati din timp vorbi cu cei din teatru ca sa programeze macar un spectacol din repertoriul lor. Nu cred ca nu ar fi facut-o.
Ca un test o sa va rog sa urmariti "evolutia" acestor "tinere talente"(cum le numiti dumneavoastra) dupa veti termina dumneavoastra la anul selectia FNT-ului...sa vedem atunci daca intr-adevar lucrurile stau asa cum le prezentati dumneavoastra acum, sau apar altfel.
Nu trebuie sa raspundeti oficial nimanui. Sa scrieti scrisori deschise, replici ba la Mircea Morariu, ba la Claudiu Goga, ba la Alice Georgescu... Sa va raspundeti dumneavoastra. Si daca raspunsul dumneavoastra va va lasa sa dormiti linistita, atunci asa sa faceti. Sa dormiti linistita si impacata pentru alegerile si selectiile facute in acesti ultimi 2 ani.
Incercati peste tot sa va disculpabilizati de niste lucruri de care nu va acuza nimeni. Lumea doar vrea sa va intrebe DE CE. Si sa va arate si altceva ce probabil dumneavoastra nu stiti sau nu ati vazut. Iar dumneavoastra vorbiti de parca ati sufla intr-o trambita. Sa fiti sigura ca toata lumea va aude.Cautati justificari. Sa va auda ca ce...? Ca ati fost impartiala? Ca ati luat deciziile cele mai bune? Ca ati selectat piesele si regizorii cei mai titrati??? Va inselati. Dumneavoastra veti ramane deocamdata in istoria FNT-ului ca una din cele mai proaste selectionere. Si asta o spun nu numai eu, ci majoritatea din teatrul romanesc.

Anonim spunea...

II
Imi amintesc cu durere cand anul trecut la Sibiu la festival, ati fost la spectacolul lui Nekrosius.Ca sa gasesc in revista ART ACT MAGAZIN urmatorul fragment scris de d-voastra:"Celălalt spectacol- eveniment din cadrul programului FITS 2009 aparține unui regizor care și-a consumat deja "voga" în teatrul european, unde a avut partea sa de glorie la începutul anilor 90: Eimuntas Nekrosius. După ce a prezentat anul trecut câteva montări Shakespeare la București și Craiova, în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare, Nekrosius a venit la Sibiu cu unul dintre spectacolele mai recente, Livada de vișini, în care dă o citire surprinzătoare replicilor lui Cehov. Tonul fixat de la bun început în spectacol este unul decis parodic, însă încercarea sistematică de a "rupe" orice pod al patetismului care s-ar putea crea între personaje și spectatori prin repetarea unor replici și prin reluarea unor gesturi-simbol, precum și prin încărcarea fiecărei scene cu momente extratext bazate pe un exces de mișcare sfârșesc prin a obosi privitorul. E ca și cum straturi succesive de metafore s-ar așeza unul peste altul într-un edificiu al viziunii regizorale care, vrând să deschidă ușile mai multor sensuri, reușește de fapt să-i trântească câteva autorului drept în față. Sunt de admirat, totuși, devotamentul și profesionalismul unei echipe ce consumă uriașe energii în desenarea unui spectacol complex, sondând adânc în subconștientul personajelor cehoviene, de unde scoate la iveală trăirile ascunse în spatele cuvintelor: frustrarea Variei, dragostea ascunsă a lui Lopahin pentru Ranevskaia, infantilismul Anniei etc. Uneori nu poți totuși să nu te gândești că regizorul ar fi putut să o distribuie pe Nadia Comăneci în rolul Variei, la câtă gimnastică are aceasta de făcut în scenă, intrând și ieșind tot timpul, dând ordine și încercând să țină totul sub control, certându-i pe unii și îmbrățișându-i pe alții din toată inima, dansând, râzând și plângând, după caz, ca într-un ultim foc de artificii înainte de a începe să coboare panta feminității ei." (http://www.artactmagazine.ro/festivalul_interna__539_ional_de_teatru_-_sibiu_2009.html)
Si acum eu vin si va intreb domnisoara Modreanu...Cum va permiteti sa faceti asemenea afirmatii cand iesiti din sala la pauza? La prima pauza. Intrebati-i pe cei care au ramas pina la capat (inclusiv Mihai maniutiu, Silviu Purcarete si Alexandru Dabija) daca "au obosit privitorul".Si acum a doua intrebare...la fel vizionati si dvd-urile cu spectacolele pentru FNT? Pun aceasta intrebare bazandu-ma deja pe un precedent(vezi cazul Nekrosius/ Nadia Comaneci). Nu vreau sa par rau, acuzator sau cinic...de fapt nici nu mai conteaza cum va par. Important e ca dumneavoastra sa puteti inchide ochii noaptea si sa dormiti linistita. Restul ...

Anonim spunea...

Stimata doamna Cristina Modreanu,

Va scriu in calitate de iubitor al fenomenului teatral si de cunoscator al acestuia, din perspectiva unui spectator interesat.
1.In ultimii 8 ani la Brasov spectacolele au fost pseudo-jalnice, cu cateva exceptii. Ma refer mai ales la spectacolele domnului Claudiu Goga, care fac caz de abjectia, mizeria zilelor noastre. Nu comentez din punct de vedere estetic, ci doar ideatic. Ca efect:publicul de buna calitate s-a indepartat de teatrul brasovean. A ramas un public tanar, caruia ii face placere sa auda tirade de injuraturi, obscenitati etc. fara nici o acoperire estetica. Personal, ma numar printre cei care iau trenul si pleaca la Sf.Gheorghe sau Bucuresti sa vada un spectacol care sa provoace un dialog intre cunoscatorii si iubitorii de teatru.
2. Pe dl. Claudiu Goga nu il intereseaza, chipurile, managerizarea spectacolelor sale. Totusi, de cativa ani incoace nu exista sambata sau duminica, in care acestea sa nu se joace. Parca altceva nu ar exista.Repertoriul teatrului s-a transformat in repertoriul dictatorial-egoist "Claudiu Goga"!
3.Va felicit pt.spiritul critic in selectia spectacolelor pentru FNT. Dl.Claudiu Goga crede ca toata lumea ar trebui sa procedeze cum procedeaza dumnealui: organizeaza festivalul, este unic selectioner, iar la sfarsit isi da siesi cate un premiu. A ajuns deja penibil ca inainte de festivitatea de incheiere a "festivalurilor-Goga" publicul sa stie deja cine va lua premiul.
4.Am citit cele 2 scrisori ale domnului Goga: intr-o scrisoare deschisa nu ne tutuim, chiar daca marturisim, printre randuri ca ne-a curs sangele din nas la 5 dimineata... Atitudinea de copil rasfatat, caruia nu i s-au cumparat jucarii si care bate cu picioarele in podea este penibila pt. un pretins manager de teatru
5. In mass-media brasoveana circula stirea (a fost data si la TV), conform careia o spectatoare a ajuns la spital ca urmare a infectarii cu un cui care a ranit-o in fesa in timpul vizionarii unui spectacol, zilele trecute. Adevarul acesta este: cladirea, in general si sala de teatru, in special, arata deplorabil, ca dupa un bombardament. Nu iti trebuie scoala doctorala sa stii ca trebuie sa faci curat, sa igienizezi, sa modernizezi o cladie din anii 50. Da, teatrul insamna nu numai Thomas Bernhard, ci si toalete curate, banchete comode, personal politicos.
6. Imi pare rau ca lipseste o politica repertoriala, asta si datorita faptului ca managerul Goga nu a inteles ca un teatru nu poate functiona fara secretariat literar permanent, care sa desfasoare o complexa activitate, pe care Dvs. o cunoasteti, si asupra careia nu vreau insist.
7. Regret ca nu puteti veni(personal, va inteleg perfect ezitarea)sa vedeti spectacolele de la teatrul din Brasov: subtirime ideatica, limitare pseudo-estetica,vulgaritate fatisa, la care se adauga numarul restrans de actori, care sunt distribuiti in piese. Este un fel de atitudine de camin cultural, unde un numar restrans de actori sunt folositi, spre epuizarea lor si a spectatorilor. Ceea ce va spun aici se potriveste perfect chinului public, intitulat "Puterea obisnuintei" de unde lumea a plecat cu capul mare si a promis sa nu mai vina niciodata.
V-as sugera sa il intrebati pe Claudiu Goga, daca poate sa va nominalizeze un spectacol-eveniment al perioadei sale de manageriat si daca a avut generozitatea sa invite si alt regizor important, in afara de Al. Dabija, in cei 8 ani "luminosi" ai manageriatului sau.
Pentru incheiere: daca isi mai da premiu si toamna asta, publicul iubitor de teatru al Brasovului o sa puna mana de la mana si o sa ii cumpere domnului manager-regizor, sau cum se va intitula, o pereche de pantofi si un costum de haine mai civilizat, sa nu apara pe o scena festiva ca dupa o noapte in care a fumat si i-a curs sange din nas!
Cu stima,
Eugenia Toma

Anonim spunea...

Stimata doamna Cristina Modreanu,

Va scriu in calitate de iubitor al fenomenului teatral si de cunoscator al acestuia, din perspectiva unui spectator interesat.
1.In ultimii 8 ani la Brasov spectacolele au fost pseudo-jalnice, cu cateva exceptii. Ma refer mai ales la spectacolele domnului Claudiu Goga, care fac caz de abjectia, mizeria zilelor noastre. Nu comentez din punct de vedere estetic, ci doar ideatic. Ca efect:publicul de buna calitate s-a indepartat de teatrul brasovean. A ramas un public tanar, caruia ii face placere sa auda tirade de injuraturi, obscenitati etc. fara nici o acoperire estetica. Personal, ma numar printre cei care iau trenul si pleaca la Sf.Gheorghe sau Bucuresti sa vada un spectacol care sa provoace un dialog intre cunoscatorii si iubitorii de teatru.
2. Pe dl. Claudiu Goga nu il intereseaza, chipurile, managerizarea spectacolelor sale. Totusi, de cativa ani incoace nu exista sambata sau duminica, in care acestea sa nu se joace. Parca altceva nu ar exista.Repertoriul teatrului s-a transformat in repertoriul dictatorial-egoist "Claudiu Goga"!
3.Va felicit pt.spiritul critic in selectia spectacolelor pentru FNT. Dl.Claudiu Goga crede ca toata lumea ar trebui sa procedeze cum procedeaza dumnealui: organizeaza festivalul, este unic selectioner, iar la sfarsit isi da siesi cate un premiu. A ajuns deja penibil ca inainte de festivitatea de incheiere a "festivalurilor-Goga" publicul sa stie deja cine va lua premiul.
4.Am citit cele 2 scrisori ale domnului Goga: intr-o scrisoare deschisa nu ne tutuim, chiar daca marturisim, printre randuri ca ne-a curs sangele din nas la 5 dimineata... Atitudinea de copil rasfatat, caruia nu i s-au cumparat jucarii si care bate cu picioarele in podea este penibila pt. un pretins manager de teatru
5. In mass-media brasoveana circula stirea (a fost data si la TV), conform careia o spectatoare a ajuns la spital ca urmare a infectarii cu un cui care a ranit-o in fesa in timpul vizionarii unui spectacol, zilele trecute. Adevarul acesta este: cladirea, in general si sala de teatru, in special, arata deplorabil, ca dupa un bombardament. Nu iti trebuie scoala doctorala sa stii ca trebuie sa faci curat, sa igienizezi, sa modernizezi o cladie din anii 50. Da, teatrul insamna nu numai Thomas Bernhard, ci si toalete curate, banchete comode, personal politicos.
6. Imi pare rau ca lipseste o politica repertoriala, asta si datorita faptului ca managerul Goga nu a inteles ca un teatru nu poate functiona fara secretariat literar permanent, care sa desfasoare o complexa activitate, pe care Dvs. o cunoasteti, si asupra careia nu vreau insist.
7. Regret ca nu puteti veni(personal, va inteleg perfect ezitarea)sa vedeti spectacolele de la teatrul din Brasov: subtirime ideatica, limitare pseudo-estetica,vulgaritate fatisa, la care se adauga numarul restrans de actori, care sunt distribuiti in piese. Este un fel de atitudine de camin cultural, unde un numar restrans de actori sunt folositi, spre epuizarea lor si a spectatorilor. Ceea ce va spun aici se potriveste perfect chinului public, intitulat "Puterea obisnuintei" de unde lumea a plecat cu capul mare si a promis sa nu mai vina niciodata.
V-as sugera sa il intrebati pe Claudiu Goga, daca poate sa va nominalizeze un spectacol-eveniment al perioadei sale de manageriat si daca a avut generozitatea sa invite si alt regizor important, in afara de Al. Dabija, in cei 8 ani "luminosi" ai manageriatului sau.
Pentru incheiere: daca isi mai da premiu si toamna asta, publicul iubitor de teatru al Brasovului o sa puna mana de la mana si o sa ii cumpere domnului manager-regizor, sau cum se va intitula, o pereche de pantofi si un costum de haine mai civilizat, sa nu apara pe o scena festiva ca dupa o noapte in care a fumat si i-a curs sange din nas!
Cu stima,
Eugenia Toma