Marina Abramovic la New York: ”bunica artelor performative”, celebrată la MOMA

Duminică, 14 martie, MOMA a deschis porțile spre o lume unică, lumea văzută de Marina Abramovic. Aproape de ora închiderii, etajul destinat celebrei artiste era încă plin de oameni care nu se îndurau să plece, spre disperarea angajaților muzeului. Până și liftierul care ne-a întrebat unde mergem a ridicat din sprâncene și a spus –” e un adevărat show ce veți vedea”. Și avea dreptate.

Dar întâlnirea din această primăvară este, abia ea, una completă: expoziția de la MOMA este una retrospectivă și înglobează 50 de lucrări ale artistei, cele mai importante din îndelungata sa carieră începută în anii 60, când sintagma de ”performing arts” nu fusese încă inventată. Definiția de ”bunică a artelor performative” e dată chiar de artistă, care mai spunea despre sine că știa încă de când era copil că va fi artistă, fiindcă simțea că acesta este pentru ea ”singurul fel de a exista în lume”, după cum se poate afla din volumul semnat de Mary Richards despre artistă. V-am spus că întâlnirea mea cu Marina Abramovic e completă: tot acum am găsit cartea despre ea publicată la acest început de an de Routledge.
Dacă văzând câteva dintre lucrările ei înglobate în expoziții de grup cu diverse teme însemna să simți un cuțit în stomac fără să vezi cum curge sângele, să treci prin această expoziție care o reprezintă în tot ceea ce a fost și este e ca și cum ai fi cel ce stă lipit de zid, în timp ce aruncătorul de cuțite își face treaba, urmărind atent conturul corpului tău.

citeste tot articolul pe www.artactmagazine.ro

"Elling" la Comedie sau Cui nu-i vine sa iasa din joc?

Elling este în lumea modernă ceea ce în ”lumea veche” românească se numea peiorativ ”prostul satului”. Progresul societății și al mentalităților se vede în schimbarea condiției și calității vieții lui Elling. Astăzi, el este internat într-o instituție, apoi introdus în viață cu ajutor de la stat, devine capabil – chiar dacă încet și cu greu – să ducă o viață în care se găsește un grăunte de normalitate. Are un prieten și începe chiar să scrie poezie. Trăiește. Poate că mai sunt oameni care îl vor privi de sus, oameni care îl vor răni, dar nu mai depinde de bunul lor plac. (...)
La prima vedere nu e ușor să te identifici cu cei doi – ei sunt eșuați pe un mal izolat, luptându-se să iasă din casă și ținuți pe loc de sentimentul primejdiei de a trăi – dar la o privire mai atentă ei pot fi văzuți ca metaforele existenței omului modern, ale cărui temeri și angoase existențiale au inspirat atâtea opere. Ne regăsim deci și în Elling, aceia dintre noi care simțim uneori impulsul de a abandona orice interacțiune umană, impulsul de a ne apăra prin eschivă de răutate, ignoranță, reavoință, porniri meschine și prejudecăți pe care atât de des le identificăm în jur. Dacă nu o facem, dacă nu ”ieșim din joc” e poate tot dintr-o spaimă, spaima și mai mare de singurătate. Pe care Elling și Kjell o spulberă prin prietenia lor care pare să le ajungă pentru a supraviețui.

citeste cronica pe www.artactmagazine.ro
Sorry, nu mai pot sa postez foto. daca stie cineva care e rezolvarea, as aprecia un sfat:(