Nu vreau sa fac apologia inconsistentei, dar cred ca e sanatos sa ne punem din cand in cand intrebarea "cum stabilim ce este si ce nu este «consistent»?"
Cel putin in domeniul culturii, cuvantul e arhifolosit, devenind aproape o obsesie: nu citesti carti groase, nu asculti muzica clasica, nu stii poeme lungi pe dinafara, nu te uiti numai la filme clasice, ci mai "scapi" si dai banii si pe blockbuster-urile americane, nu ai rabdare sa citesti referintele critice si notele bibliografice ale unei lucrari care, altfel, te intereseaza - esti deja condamnat.
Acuzatia? Inconsistent.
Dar lumea de azi si-a schimbat, printre altele, si "suflul cultural": respiratia scurta dar intensa e azi la mare pret, in conditiile in care viata intreaga a devenit un fel de cursa nebuneasca pe o autostrada. In plina alergare, cand folosesti numai fragmente de existenta pentru lucrurile care te pasioneaza, fiindca nu-ti permiti luxul de a le darui mai mult din timpul tau, "consistenta" se construieste altfel.
O simpla sclipire, o mica evadare din monotonia existentiala dictata de extrema eficientizare a "procesului de munca" in societatile occidentale conteaza enorm, transformand, practic, individul intr-unul activ (cultural) sau nu. Simplul fapt ca el a facut alegerea - indiferent cat, cum si pe ce cale a patruns in "lumea culturala" - conteaza mai mult decat numarul de carti pe care le va citi in viata.
Dorinta care determina azi un tanar sa faca o alegere culturala are de luptat cu multe alte dorinte - activate in mod profesionist de specialistii in publicitate - prin urmare rezistenta ei este cu atat mai remarcabila. Nu mai poti cere nimanui sa-si inchine viata culturii, trebuie sa te multumesti cu minute din existenta lui si sa spui frumos "multumesc" pentru ele. Pe de alta parte, nici creatorii nu pot sa mai tina cu dintii astazi de ceea ce se numea - si inca se mai numeste - consistenta.
Ramane de discutat daca "rigoarea academica" a unei carti mai poate fi apreciata in zilele noastre si daca nu cumva ea va bara pur si simplu accesul larg la ideile pe care le contine. Iar daca da, de ce sa mai publici? Doar ca sa-ti justifici doctoratele? Daca un pictor se va incapatana sa foloseasca aceleasi materiale, sa expuna in aceleasi galerii "centrale" si sa nu se desparta de sevalet, fiindca i-a intrat in cap ca numai ce se naste pe structura de lemn a acestuia este "arta adevarata", isi va rumega cu certitudine umilinta, privindu-si singur tablourile expuse.
Colegii sai de preocupari, "inconsistentii", vor suporta mult mai bine eventualul dezinteres general, de vreme ce si-au postat lucrarile pe blog-uri create special. Spatiul virtual se umple mai repede, iar daca nu, vidul lui pare mai prietenos.
De fapt, nu pentru inconsistenta pledez aici, ci, mai degraba, pentru "un alt fel de consistenta" sau macar pentru dreptul fiecaruia - creator sau consumator de arta - de a-si alege propriul "gramaj", propria "doza" de cultura, precum si modul si felul de a si-o administra.
(23 august 2006)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu